Haina zebrei

 


Aceasta este o poveste din primele zile ale existeneti Pamantului. Pe atunci era foarte cald si pamantul uscat. In aceasta lume dominata de soare si caldura, apa se gasea numai in cateva oaze imprastiate prin desert. La una din aceste oaze  Babuin statea de paza, pretinzand ca el este proprietarul: “Nimeni nu are voie sa bea apa de aici, deoarece aceasta  imi apartine”, le spunea el tuturor care veneau tinandu-i la distanta de oaza. Tot el facu un foc langa fantana ca sa poate pazi apa si in noptile  friguroase din desert.

Intr-o zi Zebra veni sa-si potoleasca setea dupa o calatorie lunga si istovitoare. In acele zile Zebra nu avea dungi pe ea. Purta o haina de blana, de un alb orbitor. Cand o vazu, Babuinul sari furios: “cine esti tu? Pleaca departe.Eu sunt stapanul acestei ape. Apa este a mea”. Dar Zebra nu avu chef sa asculte Babuinul egosit. “Aceasta nu este apa ta, maimuta urata...apartine tutror”, striga Zebra. Babuinul, infuriat nu vru sa o lase sa se apropie si ii spuse ca daca vrea apa trebuie sa se lupte cu el.

Cei doi s-au angajat intr-o lupta acerba. Prinsi in batalie ei se apropiau tot mai mult de focul facut de babuin langa apa. In cele din urma Zebra i-a dat o lovitura atat de puternica Babuinului, incat acesta a aterizant dincolo de pietrele din spatele fantanii. Zebra l-a lovit asa tare incat si-a pierdut echilibrul si a cazut pe spate in focul Babuinului, care a lasat urme negre pe blana alba fina a Zebrei. Ranita si inspaimantata Zebra a fugit pana la campii unde a ramas pentru totdeauna. Intr-un timp a inceput sa-i placa noua sa imbracaminte care o facea sa se distinga de restul animalelor. In schimb Babuinul a aterizat si s-a lovit atata de tare pe pietrele de langa apa, incat a ramas cocosat pentru totdeauna, si mereu furios si pus pe cearta.


Ai vrea sa citesti si alte povesti? Iti recomandam:

Adauga un comentariu