Prietenia sacalilor

 


A fost o data ca niciodata in imensitatea mare a desertului o oaza in care traiau  doi  sacali, legati de prietenie adevarata, intelegandu-se ca doi frati. Se ajutau unul pe celalalt in orice situatie, imparteau aceleasi necazuri si bucurii. Impreuna isi cautau hrana, isi potoleau setea si foamea, se relaxau la umbra arborilor din oaza, atunci cand soarele ardea prea puternic.

Intr-o zi in timp ce isi cautau hrana, unul langa altul intr o zona arida si uscata de soare, vazura aparand in fata lor un leu flamand care isi cauta la randul sau prada. In loc sa se puna pe fuga cei doi prieteni au ramas imobilizati si au inceput sa-i faca fata inamicului cu incapatanare. Leul foarte surprins nu se putu abtine sa nu ii intrebe:

- Ei bine, imi puteti spune prin ce minune nu v-ati pus pe fuga cand m-ati vazut ca ma apropii. Sunteti inconstienti? Nu vedeti ca sunt flamand si in cautare de hrana?

Unul dintre cei doi sacali lua cuvantul:

-Bineinteles domnule. Noi suntem foarte constienti de acest lucru. Am vazut ca ai pornit la vanatoare si ca erai pregatit sa te arunci asupra noastra sa ne devorezi. Totusi noi am hotarat sa nu fugim, deoarece orice am fi facut, oricat de repede am fi fugit, oricum ne-ai fi prins. De aceea am decis sa nu fugim. Preferam sa nu fii obosit atunci cand ne vei devora, deoarece vrem sa murim rapid si sa nu suferim printr-o moarte lenta.

Leul care ascultase cu atentie cuvintele sacalului le spuse:

- Regelui animalelor ii trece mania atunci cand aude cuvinte sincere. El stie sa recunoasca curajul si indrazneala inamicilor sai. Regele trebuie sa fie intelept si intelegator in fata supusilor fara aparare.

Dupa aceea, regele leu disparu si din acel moment le-a dat pace celor doi sacali, nemaiavand nici o intentiesa ii vaneze.


Ai vrea sa citesti si alte povesti? Iti recomandam:

Adauga un comentariu