Primul Craciun al micutului ren alb

 

 

 

A fost odata ca niciodata, la polul Nord un micut  ren alb ca si zapada. In mijlocul familiei sale care inconjura sania lui Mos Craciun, gata de plecare, el ii privea rand pe rand pe renii cei mari si pe Mos Craciun, gandindu-se ca ce mult i-ar place sa poate pleca si el pe pamant, cu cadouri pentru copilasi. Se apropie timid de Mos Craciun si cu capsorul sub manusa lui, il intreba:

 “Te rog, as putea sa vin si eu cu voi?”  mosul surase si ii explica:

“Aceasta noapte ar fi prea lunga pentru tine..Cred ca ti-ar fi mai bine aici! Anul viitor vei putea veni si tu cu noi!” mai adauga mosul

“Anul viitor??suspina micutul ren alb. Dar este asa mult pana la anul...”

Cu tristete in ochi el privea sania cum se indeparta pana cand mantia lui Mos Craciun nu era decat o stea rosie minuscula la orizont. Alti reni micuti il invitara sa se joace cu ei, dar el intoarse capul privind cerul albastru. Sub clarul de luna copacii imbracati cu zapada stralucitoare se inaltau mandri. Dintr-o data micutul ren alb vazu ceva la picioarele unui bradulet. Alerga pana acolo si ce vazu? Un pachet...’cu siguranta ca a cazut din sanie”, se gandi el . Cu grija mare, prinse pachetul intre cornite si o lua pe urmele lasate de sania mosului. Zapada scartaia sub picioarele lui, iar in timp ce traversa oglinda de gheata sabotii sai faceau zgomote seci. Micutul ren alb era tare fericit. Se gandea cu multumire ca  va aduce mosului si renilor mari,o bucatica din incarcatura lor pretioasa.  Dar va ajunge oare la timp?

Insa, micutul ren alb, preocupat cu aceste ganduri, spre marea ciuda a lui aluneca in jos in galop pe o panta abrupta si cazu sub un copac. Pe jumatate ametit clipi din ochi, isi ridica picioarele unul cate unul si in sfarsit se ridica.”ouf, nu am nimic”, isi spuse el.  Insa realiza ca intre cornitele sale nu mai avea nimic. “pachetul?...unde este pachetul??” se intreba el innebunit privind in jurul lui cu atentie. Cauta pachetul in copacii cei mai apropiati..nu-l gasi nicaieri. Se catara pe o piatra mica de unde privi cu atentie in toate partile: tot nu-l vedea nicaieri. “Nu se poate sa fie prea departe” isi repeta el pentru a se incuraja. Mai facu inca cativa pasi, sub o tufa isi gasi pachetul mult cautat. Facu un trap de bucurie in jurul tufei, dupa care il lua usurel inapoi intre cornite si isi relua calatoria.

In timp ce traversa o campie alba micutul ren vazu in sfarsit un sat. Se simtea tot mai linistit, ridicand ochii spre cer vazu luna care parca il proteja. Fulgii de nea nu mai cadeau ca inainte. La intrare in sat, zapada era ca un adevarat covor  pe care nimeni nu il calcase. Micutul ren alb pierduse orice urma a saniei si nu stia in ce parte sa se indrepte. Intra pe prima strada..case linsitite pareau ca dorm profund..nici un zgomot nu tulbura linistea..nici  pe aceasta strada..nici pe alta..”Pana la urma o sa-i gasesc!’ isi spunea el pentru a se incuraja si facand cativa pasi, la coltul unei case ce vazu el? Sania, mai apoi renii si pe mos Craciun. Plin de viata  ii lua prin surprindere cand le zise: “Craciun Fericit!”

Mos Craciun se intoarse si fata i se ilumina:”Uite cadoul pe care il cautam....Ai ajuns la timp cu el micutule”. Mosul isi dadu jos manusile si mangaie botisorul micutului ren. Ce frumos era micutul ren alb cu cadoul intre cornitele sale pe care se agatasere cateva frunze din tufa in care cazuse si vasc....

Si astazi, margele rosii si albe fac parte din podoabele de Craciun. Mos Craciun lua pachetul si disparu in casa, in timp ce renii cei mari, mandri ce micutul ren alb il felicitau.

 


Ai vrea sa citesti si alte povesti? Iti recomandam:

Adauga un comentariu