Laudarosul

 

Cine dă crezare lăudăroşilor numai de necazuri are parte.

 

 

Trăia odată în taiga un iepure. La înfăţişare părea a fi un iepure ca toţi iepurii; avea două urechi lungi, două picioruşe scurte pentru apucat şi două picioare lungi pentru alergat, să poată fugi de duşmani. Atâta doar, că era un lăudăros fără pere­che iepurele acela. Lăudăros ca el nu mai pomenise neamul iepu­resc, de când era.

 

 

Şi iată că într'un rând găsi iepurilă o rădăcină micşoară de saran, apoi veni fuga la prietenii săi cu vestea:

 

 

Am fost în pădure să caut ceva de mâncare. Deodată m'am isbit cu fruntea de ceva tare. Era cât pe ce să-mi sparg ca­pul. Uite, se mai vede şi acum, mi-am despicat buza de sus!

 

 

Iepurii ceilalţi râdeau să se prăpădească, nu alta.

 

 

Ce-i drept, e drept. Ţi-e despicată buza, dar vezi că toţi iepurii au buza despicată.

 

 

Iepurilă nu se lăsă:

 

 

O fi la toţi iepurii aşa, da' la mine-i mai altfel... Ş'apoi, dacă vreţi să aflaţi, nu-mi mai tăiaţi şirul vorbelor... Şi m'am lovit, de ce credeţi că m'am lovit? De un saran, dar era un sa-ran cum nu s'a mai pomenit altul. Era înalt cât un copac! Floa­rea, mare-mare! Iar rădăcina, cât ursul de groasă! M'am apu­cat să-l desgrop. Că-s ascuţiţi dinţii mei. Şi-mi sunt puter­nice labele. Am săpat şi am tot săpat, că se ridicase pământul în dreapta şi în stânga saranului — două movile, nu alta. Ei, şi am desgropat rădăcina. Da' ce rădăcină! Zece zile în şir am ros din ea şi nici pe jumătate n'am dovedit-o. Ia'n priviţi cât de gras m'am făcut!

 

 

Prietenii lui l-au privit şi s'au mirat:

 

 

   Ba nicidecum, eşti la fel ca toţi iepurii, au spus ei. Nici mai gras şi nici mai slab.

 

 

   Păi, am mai slăbit de atunci, o'ntoarse lăudărosul, c'am alergat într'un suflet să vă spun şi vouă de saranul ăla. C'aşa-s eu, bun la suflet. Am mâncat eu de să-mi ajungă câte zile-oi mai avea! Acum să-mi chem şi prietenii, mi-am spus eu, să guste şi ei dintr.'o rădăcină dulce cum n'au mai mâncat vreodată! .

 

 

Nu se află iepure în lume care să se dea în lături dela ros, dar-mi-te când e vorba de o rădăcină dulce. Iepurilor noştri le lăsa gura apă! Ei l-au încolţit cu întrebări pe iepurilă:

 

 

— Şi care-i drumul către locul acela?

 

 

— Păi să v'arăt, vorbi iar iepurilă, că doar n'o să-mi pară

 

 

rău.

 

 

Şi au pornit iepurii pe urmele lăudărosului. Când au ajuns într'o poiană, iepurilă s'a oprit şi le-a arătat:

 

 

  Uite aici era saranul acela, mare cât un copac. Uite, aici am săpat de-am scos două movile' de pământ.

 

 

— Da' unde-s movilele?

 

 

   Păi, le-a cărat apa râului la vale.

 

 

   Da' râul unde-i?

 

 

   Păi, s'a vărsat în mare.

 

 

   Da' saranul ce s'a făcut?

 

 

   Păi, s'a veştejit. Nu i-am ros eu rădăcinile?

 

 

   Da' tulpina lui unde e?

 

 

   Păi, a mâncat-o bursucul.

— Da' bursucul unde s'a dus ?

— Păi, a fugit în taiga.

 

 

   Da' taiga ce s'a făcut?

 

 

   Păi, a ars-o focul.

 

 

   Da' cenuşa unde-i?

 

 

   Păi, a împrăştiat-o vântul.

 

 

   Da' cioturile unde sunt?

 

 

   Păi, le-a acoperit iarba.

 

 

Stau iepurii, dau din urechi şi nu se dumiresc defel; aşa să fie cum spune iepurilă? Iar lăudărosul o ţine una şi bună:

  Ehe, păi ce credeţi voi, că-i mare lucru să vă găsesc alt saran ca acela? E o nimica toată, haideţi cu mine! Trebue doar să alergi înainte şi să te uiţi în acelaşi timp şi în dreapta şi în stânga. Dacă n'o fi saranul într'o parte, apoi neapărat îl vezi în cealaltă parte...

 

 

Ş'au pornit-o iepurii în goană. Fug, sboară, nu alta, iar privirea li-i împrăştiată: un ochi într'o parte, altul — în cealaltă. Şi coada şi-o zăresc, numai ce-i în faţa lor nu văd. Li-s ochii aşa, de teamă ca nu cumva să treacă pe lângă saranul cel mare cât un copac, fără să-l zărească.

 

 

Au alergat ei aşa până s'au prăvălit de osteneală. Iarba cea obişnuită li s'a părut a fi mai dulce decât cea mai minunată tulpină de saran. Dar privirile tot aşa împrăştiate le-au rămas până'n zilele noastre. Nu şi le-au mai putut strânge laolaltă.

 

 

 


Ai vrea sa citesti si alte povesti? Iti recomandam:

Adauga un comentariu